Pelerinaj in Oltenia si Ardeal
„Turistul devine pelerin când nu mai este mulţumit să vadă, ci, vrea să şi trăiască, să guste din tainele locului, să găsească urme ale prezenţei lui Dumnezeu acolo pe unde merge. Turistul devine pelerin atunci când simte că Domnul i-a devenit tovarăş de drum, când, ca o dinioară Luca şi Cleopa spre Emaus, începe să-i ardă inima după dorul de Dumnezeu.”
(Arhim. Mihail Daniliuc, staretul Schitului Vovidenia)
Parohia noastră organizează
PELERINAJ în OLTENIA şi ARDEAL – 19-20 NOIEMBRIE 2016
Interviu despre “postul cel adevărat”
De fiecare dată când începe o perioadă de post, Biserica ne aminteşte că postul corect nu înseamnă o simplă abţinere de la anumite bucate, ci şi abţinerea de la anumite patimi şi obiceiuri urâte. Sectarii chiar ne critică pentru abstinenţa de la bucate, spunând că Biblia învaţă cu totul altceva despre post. Ce ne spuneţi sfinţia voastră despre acest lucru?
Întrebările sunt foarte complexe şi voi încerca să răspund la ele pe rând.
De la bun început vreau să subliniez că posturile n-ar trebui să fie nişte perioade cu totul speciale în viaţa noastră, ci doar o intensificare a luptei fiecăruia cu păcatul şi patimile din el. După căderea în păcat a protopărinţilor, omul este chemat la o continuă postire şi înfrânare, la trezvie şi contemplaţie, numai că această lucrare duhovnicească este realizată cu o intensitate diferită în perioadele anului bisericesc, dar care nu trebuie să înceteze niciodată.
Haideţi să facem o comparaţie. Un student bun învaţă tot timpul, iar în sesiune doar intensifică studiul şi completează golurile care i-au rămas; iar dacă a trecut cu bine examenul, nu se relaxează definitiv, ci numai se odihneşte puţin, apoi îşi continuă drumul său în lumea cunoştinţelor. Tot aşa este conceput şi anul bisericesc. Ne nevoim pe parcursul întregului an, inclusiv prin posturile de miercuri şi vineri din fiecare săptămână, iar în „sesiunile” de post intensificăm şi completăm golurile ascezei noastre, ca să putem trăi mai intens bucuria şi teologia(!) sărbătorilor. Apoi ne odihnim puţin, dând dezlegare la de toate, bineînţeles cu măsură, după care reluăm nevoinţa noastră. Şi asta toată viaţa…
Parinti si copii impreuna cu Sf.Ioan Iacob Hozevitul
Pentru mai multe fotografii si video puteti face click pe fotografie!
Parinti si copii impreuna cu Sfantul Ioan Iacob pentru o lume mai buna
Arhiepiscopia Bucureştilor
Protoieria Sectorului 3 Capitală
Parohia Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Str.Gheorghe Petraşcu nr.57, Sector 3, Bucureşti
www.parohia-sf-ioan-iacob-hozevitul.ro
22 FEBRUARIE 2015
PĂRINŢI ŞI COPII
ÎMPREUNĂ CU SFÂNTUL IOAN IACOB PENTRU O LUME MAI BUNĂ
Provocare: Ce pot face eu pentru o lume mai bună?
Obiective urmărite:
1.Privire asupra lumii în care trăiesc copiii noştri.
2.Cunoaşterea rolului copilului în lume şi în biserică.
3.Modelele copiilor azi.
4.Apropierea de Dumnezeu prin sfinţii Lui.
5.Să aflăm cum a făcut Sfântul Ioan Iacob lumea mai bună.
6.Înţelegerea rolului mânăstirii în lume.
7.O lume mai bună prin sprijinirea unei mânăstiri surori.
Proiectul face parte din cadrul concursului iniţiat de Patriarhia Română „Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu”. Copiii participanţi vor fi implicaţi în activităţi în urma cărora se vor face anumite obiecte religioase.Acestea vor fi achiziţionate de enoriaşi în cadrul unor expoziţii din data de 1 martie şi 8 martie. Donaţiile vor merge către Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Chiajna, unde vom face o activitate împreună cu copiii care participă la proiect.
Părinţii şi copiii care doresc să participe la proiectul nostru sunt rugaţi să vorbească cu preotul Băbăruşi Emilian la nr.de tel. 0724.113.771 sau adresa de mail: pr.emilianb@gmail.com
Vă aşteptăm şi vă mulţumim!
100 de ani de la nasterea Sfantului Ioan Iacob de la Neamt Hozevitul
Citirea Sfintei Scripturi – potrivit învățăturii Sfântului Ioan Gură de Aur, întemeiate pe Epistolele Apostolului Pavel
Este cunoscut faptul că Sfânta Scriptură reprezintă lectura centrală în toate actele de cult ale Bisericii noastre. Pericopele evanghelice și apostolice din Noul Testament, psalmii și citirile din cărțile profetice și istorice ale Vechiului Testament acoperă viața de cult a Bisericii pe toată durata anului liturgic. Mai mult încă, Sfânta Scriptură este prezentă în toate imnurile și rugăciunile Bisericii noastre prin citarea frecventă a diferitelor pasaje, expresii și prin terminologia scripturistică folosită în limbajul de cult. Se poate spune că Sfânta Scriptură, prin slujbele Bisericii, adapă, insuflă și îndrumă viața creștinilor.
Sfânta Scriptură și Biserica reprezintă două dimensiuni indisolubil legate între ele. Biserica dă mărturie despre proveniența divină a sfintelor cărți, recunoaște în ele Revelația lui Dumnezeu în lume și în istorie, se pronunță cu privire la autenticitatea Scripturilor și este tâlcuitorul autentic și infailibil al lor întru Duhul Sfânt. Sfânta Scriptură, la rândul ei, este izvorul credinței Bisericii noastre, este punctul de plecare și ghidul acesteia, identitatea și conținutul ei. Biserica exprimă acest conținut prin dumnezeiescul cult, prin fiecare act liturgic în parte, în care folosește, în plus față de limbajul scripturistic, și limbajul ei teologic.